:)

puţină culoare

2010-12-31T10:38:00.014+02:00

elsa

2010-11-30T17:13:00.004+02:00

'foaia asta alba, alba e o scrisoare pentru tine. da, o scrisoare din desert.'
de la elsa pentru carmen.

ulciorul nu merge de multe ori la apă

2009-11-16T22:05:00.003+02:00

- Nu ştiu cum, după o viaţă întreagă de muncă din asta...spuse dintr- o suflare şi oftă cu obidă. După ce ai muncit toată viaţa la ţară, ai făcut mişcare nu glumă!, în aer curat, nu tu poluare, nu tu stres, munca-muncă, odihna-odihnă... Unde mai pui şi tratamentul ăla atât de renumit şi naturist pe deasupra: auzi, duşuri scoţiene de câte ori pe zi era nevoie. Şi-a crăpat!
Îşi vărsă of-ul, căci era mai-mai să dea-n clocot şi fetişcana asta, Kina de-i spuneau 'a lu Nuţu', nu suporta laptele prea fierbinte- se-ţelegea, vezi bine, de mi-nune! cu Nuţu, ăla micu'.. şi cel mai mofturos, bineînţeles. După ce turnă, grijuliu, o porţioară Kinei, cât să ia şi el o gură de aer să se mai liniştească- să dea pe-afară de supărare, nu alta!-, când să-şi îndrepte spatele simţi nişte pişcături-furnicături pe la încheieturi... mai că-l usturară-gâdilară! Nu-i pică bine deloc. 'Vârsta!'îşi spuse, dar nu cu resemnare.
Se aşeză la locul lui. Ul, el nu avea rău de înălţime, stătea voios şi mai la margine. Ba chiar, Ul, mai curajos din fire, îi povestea şi lui ce se mai întâmpla dincolo de colţul mesei. Acum se simţea stingher în mijloc, pe mescioară, dacă se gândea bine chiar i-ar fi cedat lui Ul locul lui şi şi-ar fi făcut curaj pentru un loc la margine. Se uită cu...cu o privire în care se citea doru spre locul celui care a fost...Ul-Tschoru. Şi spuse cătrănit, ca pentru sine: Dac-a pleznit careva de sănătate, apoi el a fost acela!
Centenara familiei şi bunica micuţei Kina- castronelul ăla drăgălaş şi cu zâmbetul pe buze tot timpul- ei bine, bătrâna Stra-Kina, deşi foarte tare de urechi- nu le-avea deloc, cum o fi auzit oare, n-aş putea să spun!- a prins ea ceva din amărăciunea vecinului ei mai nou, şi spuse:
- Lasă, domnu' Coffer...oftă şi ea. Pe Ul îl cunosc eu bine. Era aşa, cum e Kina noastră acuma, când l-au adus aici. A avut o viaţă lungă, scurtă, cum a fost, dar frumoasă. Matale nu te-ngriji, domnu' Coffer. Eşti făcut din alt aluat. Mai finuţ, dar mai rezistent. Ul era el voinic, dar era la cheremul tuturor. Ştii cum stă treaba: fierbinte-rece, rece-fierbinte, de câte ori era nevoie, la el venea toată lumea. Avea mândria lui, că de!, toţi ştiau de el şi de duşurile lui scoţiene. A făcut treabă bună la viaţa lui. Ştiu că ţi-era prieten. Ascult-aici la mine, au mai fost şi alţii şi n-au dus-o cât el...
- Bun a fost, măcar că-l puneai şi pe sobă. Nu ca astea de le-au adus acuma. Ai văzut? Cică de la oraş, de-a pus Nuţu una pe sobă şi s-a topit toată de nouă ce era. A scos un fu-um şi un miro-os! Ai văzut şi matale. Ce, îţi mai vine să bei?! Cât ar fi ea apa de limpede, cât ar... Ah, nici apa nu mai clipoceşte când o torni în ele. Se-aude...parc-ar vrea să-ţi treacă de a-ţi mai fi sete. Numai îmbufnate şi înfundate. Şi ce nume! Gale-Ata! Gale-Ata! O vrea el să sune franţuzesc, dar mătuşă Stra-Kina, cât sunt eu de modern, nu-i de aşa ceva la noi... Şi Coffer era abia la începutul pledoariei lui- multe erau la el în suflet- când se auzi vocea piţigăiată a Kinei.
- Domnu' Coffer, zise Kina care între timp era din nou curată şi auzise discuţia dintre bunica ei şi domnul cu rever şi floare roşie la butonieră, mi-a spus mie bunica: s-or topi ele la căldură, dar la cărat apă rezistă mai bine. Pe când... alde Ul-Tschoru nu merge de multe ori la apă şi poc! se crapă.
Atât a apucat să zică, şi-n bucătărioară a intrat mama, privind suspect la Nuţu care era cât pe-aci să-i de drumul din mână Kinei. Draga de ea îşi înnăbuşi sperietura cu un 'A-ah!', apucă să-şi tragă sufletul, şi mama deja strângea masa. Puse lucrurile pe raftul de deasupra şi se luă de pregătit prânzul, cu Nuţu tot timpul prin preajma ei.

rezumatul unei zile

2009-11-16T21:43:00.003+02:00

Pe sub norii de hârtie, muzică voioasă şi distrată, titlu de reclamă-fluturaş la un cd de 3 lei care costă 9. Pe sub norii de hârite, strada...voioase şi distrate trei priviri, una pentru sinele ei, ferită de ochii trecătorilor, curioşilor. Singurele cazuri ieftin fericite, fericire din asta de 3 lei pe care o plăteşti cu 9. Şi niciun chip pe care să-ţi odihneşti privirea.
În rest...
Priviri de bărbaţi, priviri murdare, priviri seci, secate şi secătuite, priviri mânioase. Niciun chip pe care să-ţi odihneşti privirea.
Priviri de femei, priviri rănite, priviri pustiite, ochi şi inimi care-şi îndeasă lacrimile pe dinăuntru şi la repezeală, noroc de ele că au gât să le înghită de ochii trecătorilor, curioşilor, priviri umilite. Niciun chip pe care să-ţi odihneşti privirea. Priviri rătăcite.
Tot ei misogini. Şi ele tot îi iubesc, şi ei le sorb din priviri fericirea.
#
În faţa bolii, cei bolnavi îşi plâng suferinţa.
Cei ce-i iubesc pe cei bolnavi îşi plâng neputinţa.
#
Ferice de cei ce pot să plângă.
:)

un nume pe o piatră de mormânt

2009-08-18T14:20:00.003+03:00

Așadar, cum ți- ai închipui dacă la un moment- dat te- ai plimba printr- un cimitir, să zicem undeva la țară unde mai ai niște rădăcini, unele dintre ele însemnate deja sau demult cu o cruce, și- n timp ce te plimbi de colo colo te- ntorci deodata la dreapta și vezi pe crucea de doi metri din fața ta scris cu litere de- o șchioapă... prenumele tău. Pe o piatră de mormânt naltă- naltă, mai înaltă decât tine, albă, citești un singur cuvânt și pentru prima dată în viața ta e scris acolo numele tău.
Primul lucru pe care l- am făcut a fost să mă uit ce scrie pe cealaltă parte a crucii. Un fel de a scăpa de discomfort. Cineva care a trăit doar 14 ani a avut numele meu. Nu cumva sunt o norocoasă?

nimicurile

2009-08-18T13:10:00.003+03:00

Dacă ai impresia că iubești pe cineva așa de mult încât ai face totul pentru el, ia o pauză.

Imaginează- ți că acel cineva e plictisit teribil și zapează de zor trântit în fotoliul din fața televizorului. Și acum începe:
- Mi s- a făcut o foaaaamee!... Chiar acum, la ora asta( e cam 10 noaptea)... păi știi că nu prea am mâncat azi.. că mi- a fost rău.. O mai fi ceva de mâncare? Aș mânca niște cașcaval din ăla..

În condițiile în care tre să ieși din casă, să- ți iei papucii în picioare, să vezi dacă nu cumva e încuiată casa cealaltă pentru că bătrânii s- au culcat și să fii pregătit să- i trezești în cazul ăsta. Ca să- i duci două senvișuri cu cașcaval. Pe tavă. Din fericire mai găsești și niște ceai și două sarmale și tava deja arată umpic mai bine. Cu ceașcă cu tot. Buuun! Te- întorci și depui tava la solicitant și primești un mulțumesc. Plus:
- Să știi că mi- au înghețat picioarele! Mai ai niște șosete din alea?... Hai, te rog, adu-mi!
Super! Nu vrei să închizi și ușa? E cam răcoare. Dă- mi și o pătură, aia moale de dincolo, că tre să mă- ncălzesc umpic... Perfect!
Hai, nu face mișto de mine! Și eu care credeam că faci atâta lucru pentru că mă iubești..
Chiar așa... Pune tu filmul ăla, că la televizor nu-i nimic de când tot butonez eu aici. Și mai tare mă plictisesc...Da, ăla, ăla. Cu ce era?
Dar stai să te uiți cu mine, da?, că nu- mi place să mă uit singură la filme. Și să nu vorbești tot timpul, că mă prind și eu...

Buuun. Zicerea asta cu Fac totul pentru tine! nu se prea aplică atunci când vine vorba de toate nimicurile. Și ba bine că toate nimicurile contează.
Între noi fie vorba, eu una m- am simțit tratată... regește :).

ce- i frumos

2009-08-18T12:34:00.002+03:00

Am fost în vacanță și nu m- am întors săracă.
Ce- i frumos în a avea o familie e că atunci când trebuie să pleci, pe ai tăi îi iei cu tine oriunde te- ai duce. Poți să te știi mai bogat cu un sentiment, ba chiar cu două: acela al apartenenței și acela al asigurării că ei încă sunt acolo, departe, dar că oricând îi poți avea.
Ce- i frumos în a întinde mâna unui copil pe care nu l- ai mai văzut niciodată până atunci, care abia a învățat să meargă, e că s-ar putea să-ți ia mâna în mânuțele lui mici și să ți- o dea înapoi mai bogată cu un pupic. Și apoi să-ți fie așa de drag de el încât să vrei să- l pupi. Iar el să te ghicească și să se întindă la obrazul tău. Și să- ți lase acolo cea mai dulce surpriză.
Ce- i frumos în a sta cu bunicii tăi e că- ți povestesc de străbunicii tăi. Și ce- i și mai frumos e când mamaia învârte mămăliga cu făcălețul iar tataia, amețit cum e de obicei că doar stă pe lângă Panciu, se ridică de pe canapea legănându- se și se duce să- i țină tuciul de coadă ca să aibă femeia spor.
Ce- i frumos în a fi iubit e că asta crește în tine.

când îți da cu minus prin suflet la cântar

2009-08-18T11:49:00.007+03:00

Nu e nimic de neînțeles. E vorba despre gâlceava mea cu cântarul. Zace în mijlocul casei și nici măcar nu mă pot uita la el. Și acolo o să stea/ Până l- o lua cineva.
Nu e ceea ce pare.
Așa s-a întâmplat toată vara. Care cum a plecat a lăsat cântarul în fața ușii de la camera. Când a fost cântarul în fața ușii de lângă mine nici nu bănuiam ce o să simt când o să stea chiar în fața ușii mele.
Înainte să le urce în avion, fiecare își urcă bagajele pe cântar. Și apoi cântarul rămâne în fața ușii unde a locuit una din ele, ca semn de aducere aminte. Câteva zile, nu- l ia nimeni de acolo. Apoi vine mijlocul de săptămână, sau sfârșitul de săptămână. Și cui îi vine rândul la curățenie se ocupă și de cântar.
Deocamdată, au plecat doar în America, în Africa, doar la celălalt capăt de lume. Atât.
Iar eu nu mi-am imaginat vreodată că prima oară când o să mă supăr pe cântar n- o să fie din cauza kilogramelor în plus. Ci din cauză de umpic de dor după un strop din inima ta. Care pleacă departe.
Rima de final:
Oamenii cu greutate/ Pleacă toți în străinătate.
Știu eu ce zic. Culmea e că mai mult cântărește inima lor decât ele în persoană.
Și uite- așa mă pregătesc sufletește de următorul zbor cu avionul. Să ma bucur că o să fie în Europa?

atitudine pozitiva :)

2009-07-14T13:26:00.001+03:00

" N- am venit să te caut, am venit să te găsesc. "
Ştefan

Certitudini

2009-06-29T09:07:00.003+03:00

Il chema Tabac si era scund sau foarte scund si negru. Si desi avea cativa anisori( se ducea deja la scoala) vorbea cu o voce de bas adevarat. E un personaj pitoresc si devenit celebru. Nu atat prin contrastul dintre vocea grava si anii lui, cat mai ales prin urmatorul episod.

Un copil avea o disputa cu Tabac. Si, la un moment- dat, ca sa-l incuie, i- a mai ramas decat o singura propozitie:
- Mama ta e neagra!
Iar Tabac a raspuns convins:
- Ei ba nu, e maro!

Nu- l cunosc pe Tabac, dar il iubesc.

răbdare

2009-04-30T20:36:00.003+03:00

Ionuţ, 3 ani, la masă :

- ...ubşsci...
- Da, bine, bine. Ai terminat Ionuţ, mai vrei?
- Da, mai vreau... dar ai înţeles ce am zis?
- Nu. Ce ai zis?
- Vreau să ma iubeşti.
- Bine, uite, te pupă doamna. Aşa... hai să- i dăm şi Karinei să mănânce, trebuie să mănânc şi eu...
- Nu- i nimic, eu pot să aştept.

avertisment

2009-04-30T20:33:00.000+03:00

Ionuţ, 3 ani :

-Doamna, eu o să încep să plâng..

talentul de a fi încăpăţânat... sau... la ce e bună creativitatea

2009-04-30T20:26:00.002+03:00

- Te rog să desenezi şi tu!
- Nu pot! Nu, lasă- mă!
- Dar ce ai? Ai păţit ceva? Ce te doare?
- Nu... n- am nimic...
- Păi hai, uite acum terminăm fişa asta şi apoi ne jucăm. Bine?
- Nu.
- Gata. Te ajut. Hai să lucrăm împreună.
- Nu. Nu, nu. Nu pot.
- Măi, dar tare neputincios mai eşti! Ce- i cu tine?
- Păi uite... Nu vezi?
- ?
- Uite, sunt cuminte şi nu pot. Stau cu mâinile la spate.
-

tabieturi

2009-04-30T20:06:00.002+03:00

Luca are 4 ani şi jumătate şi e foarte mândru de asta.
De fiecare data când plecăm din parc, după ce am terminat cu joaca în nisip şi cu topoganele, pe Luca îl apucă nevoia de a fi scărpinat pe spate. Prima dată am crezut ca e de vină eticheta de la maiou. Şi am rupt-o... fără niciun rezultat. De fiecare data când suntem în poarta parcului, zi de zi pe la 12 făra 10, primesc un zdrobitor de stringent: 'Auu! Scarpină- mă, mă mănâncă!'
Azi Luca a acuzat o gravă durere de picior şi a vrut să meargă la grupa pregătitoare să facă ce- i place lui mai mult: să deseneze! ( fascinat, de mai bine de o săptămână mi- a desenat numai rachete- în consecinţă, toţi băieţii mi- au desenat numai rachete; azi a venit cu un nou trend- baloane! am desenat azi la baloane... cu flăcări, doamna, nu uita că au şi flăcări!). Deci nu a venit cu noi în parc.
La 12 fără 10 nu ştiam ce- mi lipseşte.

kindness

2009-04-30T19:59:00.002+03:00

Andreea, 4 ani:

Doamna, eu am ţinut aşa în mână un fluturaş... dar nu i- am făcut aşa( aici Andreea strânge pumnul). Şi dup- aia nu mai putea să zboare... Dar eu i- am citit o poveste şi a dormit şi apoi i- am dat apă să bea şi i- am suflat peste aripi... şi a zburat!

cornel dărvăşan

2009-03-27T20:29:00.001+02:00

Foarte interesantă această disociere între fiinţa umană...

comment: Eu zic că nu e o greşeală, ci un adevăr adevărat.

antifumat

2009-03-23T14:19:00.002+02:00

Ştiţi de ce ar trebui să nu mai fumeze părinţii?

Datorită lui Antonio ar trebui să nu mai fumeze părinţii. Pentru că părinţii l- au făcut pe Antonio. Iar el a ajuns în clasa întâi şi aici doamna le- a prezentat efectele nocive ale tutunului asupra celor care fumează şi asupra celor care stau în medii unde se fumează.

Iar eu m- am întâlnit cu Antonio şi l- am întebat unde- i e veselia şi cine l- a supărat. A zis că nimeni. Şi a mai zis că e doar foarte îngrijorat, pentru părinţii lui. Pentru părinţii lui, pentru că ei tot timpul fumează! Şi era foarte sigur şi convins că, la cât fumează ei, or să moară...
N- am crezut, pentru că Antonio e doar un copil, că o să aibă aşa o atitudine de om mare. Am crezut că îi va trece. Dar peste un sfert de oră ne- am întâlnit din nou în hol. Nu ştia de unde să se mai adune. Nu plângea, dar era de o seriozitate zdrobitoare. Eu aş fi plâns cu el, dacă asta ar fi ajutat la remedierea situaţiei. Iar el n- a mai avut de zis decât că e foarte speriat.

De aceea părinţii n- ar trebui să mai fumeze: pentru că sunt părinţi! Pentru copiii lor.
Iubeşte- ţi copilul... ca pe sufletul din tine!
Şi iartă- i inima prea cuminte de nişte spaime inutile.

basme

2009-03-19T21:29:00.001+02:00

Dar ce se întâmplă dacă Price- Charming se transformă în Broscoiul Râios?
Se termină basmul.

ghicitoare

2009-03-19T19:01:00.002+02:00

are patru picioare... şi...un bot!
şi are aşaa... două picioare în faţă şi două în spate.

poate nu ştiaţi, dar în viziunea ( foarte pertinentă, de altfel) Izabelei de la grupa mare, acesta este calul. poate de aici şi binecunoscuta expresie ' la botul calului' :).

mister

2009-03-17T19:57:00.003+02:00

Andra iţeşte capul de dupa colţ, din susul scărilor:' Doamna, ce m- am speriat! Vaaai...'
' Dar ce măi, e bau- bau la noi în şcoală, şi noi nu ştim?'
' Nu, doamna, dar... urcaţi aşa... misterios!!'

ghinion

2009-03-17T19:53:00.003+02:00

- Doamna... azi toată ziua am avut un ghinion!
- Cum aşa, Vicki?
- Păi nu am avut chef de lecţii, n- am ştiut să rezolv temele...

dedicaţie

2009-03-17T19:47:00.002+02:00

Ursuleţul Ionuţ a primit pedeapsă la ora de engleză: de scris suplimentar 3 pagini!!!
După engleză, au avut dictare. La sfârşit, n- a uitat să pună în susul paginii un: ' Cu drag, pentru doamna!'.
Apoi s- a dus la doamna s- o roage s- o îmbuneze pe doamna de engleză.

din seria ' Cătălin la rugăciune'

2009-03-17T19:08:00.002+02:00

Dacă s- a rugat Carla: 'Doamne, îţi mulţumim pentru soare şi flori, pentru fluturi şi vremea frumoasă!', Cătălin a terminat aşa:' Îţi mulţumesc, Doamne, pentru câini şi pisici! Amin!'

Dacă i- a zis doamna: ' Măi Cătălin, tu eşti prea nervos, tu tot ce faci, faci cu nervi şi cu supărare.. Fii şi tu mai vesel, mai destins aşa, mai zâmbitor... Să vezi ce bine e!', la sfârşitul orelor Cătălin s- a rugat astfel: ' Doamne, ajută- mă să fiu fericit toată viaţa mea!'

Dacă a fost vineri şi s- au terminat orele şi a venit week- end- ul, Cătălin a zis: 'Doamne, îţi mulţumim pentru acest timp de libertate!'. :)) :))

Dacă doamna i- a cam moralizat( că nu sunt cuminţi, că la şcoală trebuie să respecte nişte reguli), rugăciunea a fost:' Ajută- ne, Doamne, să ascultăm de ea şi de regulile ei!'

Când a venit în clasa întâi, la începutul anului, Cătălin nu stătea la rugăciune şi nici nu voia să audă de aşa ceva. Nu zicea decât: ' Eu nu cred în Dumnezeu, eu sunt cu Satana!'.
Acum... nu e nimeni şi pentru nimic mai bosumflat decât el când nu- l pune doamna să zică rugăciunea.
Cel mai frumos, Cătălin se roagă.

sylvanus duvall

2009-03-16T18:50:00.002+02:00

dacă membrii unui cuplu află înainte de căsătorie cât de fragile sunt bazele iubirii lor, sunt norocoşi.

josh mcdowell

2009-03-16T18:34:00.002+02:00

Problema cu dragostea adolescentină, de căţeluş, este că, dacă rămâi la stadiul ei, sfârşeşti prin a trăi o viaţă de câine.

Geneza 49

2009-03-16T15:41:00.002+02:00

Se apropie clipa morţii şi Israel( alias patriarhul Iacov*) îşi cheamă fiii... să le împartă moştenirea. Ţie asta, ţie asta... şi tot aşa de douăsprezece ori.
' Asta ce' le- a lăsat Israel fiilor săi? Nişte aur, nişte turme şi cirezi... una, alta. NU.
Geneza 49 spune că i- a chemat şi a lăsat fiecăruia, cu limbă de moarte, să facă ce ştiu ei mai bine. El cunoştea aşa de bine caracterul fiecăruia din copiii săi, încât în clipa morţii le- a zis:' Tu la asta eşti bun, asta să faci! Tu ştii să faci cutare lucru bine, asta să faci! Ţie asta îţi stă- n fire, asta o să ajungi!'.
Moştenirea lăsată? Nu avere, ci poruncă:' Fă ce ştii tu să faci cel mai bine!'. Şi asta reflecta dorinţa lui ca cei doisprezece fii să trăiască fericiţi. De aceea cuvintele sale au fost reţinute de istoria biblică drept binecuvântările pe care Iacov le- a rostit asupra copiilor înainte de moarte.

* Iacov, fratele geamăn al lui Esau, fiul lui Isaac şi al Rebecăi, nepotul lui Avraam şi al Sarei, nepotul de frate al lui Ismael(celălalt fiu al lui Avraam cu egipteanca Agar; din acest fiu au ieşit alte douăsprezece neamuri, al căror tată este tot Avraam- 'părintele credincioşilor', şi din care s- au dezvoltat popoarele musulmane).
Dumnezeu l- a numit pe Iacov ' Israel'= ' cel ce luptă cu Dumnezeu', spunându-i: "Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor." (Geneza cap.32, vs. 28) Poporul evreu s-a numit, de la exodul din Egipt, poporul lui Israel, urmând ca, peste timp, să rămână aşa cum îl ştim: Israel, o naţiune.

alo...?

2009-03-16T15:07:00.002+02:00

După ce prin şcoală s- a tot vehiculat, se vehiculează şi se va mai vehicula atât de binecunoscutul 'Alo, cancelaria? Secretariatul la telefon.', conversaţiile telefonice debutează pe la noi astfel: ' Alo, bucătăria? Aici mansarda!'.
Bucătăria e la subsol, noi locuim la mansardă... şi din fericire avem interior.

Psalmi 103, 11

2009-03-14T22:15:00.003+02:00

Există atâţia oameni( şi pe câţiva din ei îi cunosc şi-mi sunt dragi ca inima mea) care şi- au însuşit ideea asta cum că noi suntem aici, pe pământ, şi că Dumnezeu e acolo, în ceruri; şi că din cauza distanţei, probabil, Lui nu prea Îi mai pasă de noi, muritorii de rând.

Iată ce am descoperit:
" Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El." Psalmi 103, 11

Dacă distanţa dintre pământ şi cer este problema relaţiei tale personale cu Dumnezeu, spune Cuvântul că Dumnezeu a rezolvat deja problema asta. Şi că tot acest spaţiu imens, pe care nu l- ai găsit până acum altfel decât vid, e umplut, înţelegi?!, e plin de bunătatea Lui pentru tine.

p.s. Bunătatea Lui Dumnezeu umple toată distanţa dintre pământul pe care ne aflăm şi cerul unde Îl exilăm pe El de bunăvoia noastră.

2009-03-13T12:26:00.003+02:00

Există două clase a întâia care se numesc ' Albinuţe' şi 'Ursuleţi'. În afară de faptul că cei de la Albinuţe arată ca nişte Ursuleţi şi invers, mai sunt o sumedenie de alte lucruri hazoase de povestit despre ei.
Într- o zi ( pe la începutul şcolii) un ursuleţ s- a prezentat la doamna puternic lezat. Era pe timpul războaielor dintre cele două tabere. Rârâit şi revoltat, exclamă : ' Doamna, o albinuţă m- a strrrâns.. de gât!' :)

dragostea

2009-03-12T22:30:00.003+02:00

E bruneţel şi poartă ochelari. Când vorbeşte cu tine ia poziţia de drepţi şi se uită în sus. Şi are metodele lui de a arăta cât de hotărât este.
Ioana vorbea cu alt copil despre zboruri cu avionul, Roma... Draga de ea tocmai se întorsese din Italia. El a auzit.

S- a dus întins la doamna şi a decretat ( cu glas răspicat şi cu acelaşi gest al mâinii cu care Nero sau Napoleon şi-ar fi desfăcut mantia şi ar fi rostit nişte vorbe memorabile sau ar fi dat o sentinţă; drepţi şi privind în sus, bineînţeles ) : ' Nu te las să pleci nicăieri! Nici la Paris... nici în Ausralia... nicăieri! Reflecteaza putin, si apoi: ' O sa te lipesc cu un super-glue urias... de scoala!'

Peste catva timp, colegii l-au intrebat daca nu cumva s-a razgandit si daca nu cumva doamna va fi libera sa plece, daca doreste, la Roma. Recursul a fost categoric refuzat:' De-acum esti a mea! Tot o sa te lipesc eu cu un super-glue urias de scoala!'

E Râpanu. Cătălin. :)

stima de sine

2009-03-12T21:54:00.003+02:00

Nu- l cunoaşteţi pe Râpanu. E elevul Ioanei. Iar ea e 'doamna' de la Ursuleţi.
De dimineaţă, la ora de abecedar, Râpanu a scris urât. Aşa că nu a primit fluturaşul de la doamna. Neconsolat, înţelegând urmările faptei sale, s- a pus pe jelit. Dar nu aşa... Cu urlete şi lacrimi grele mai- mai să-ţi rupă inima. Dar Ioana e neînduplecată.
La ora de matematică, Râpanu a terminat primul exerciţiile. Şi doamna i- a dat răsplata cuvenită.

Rugăciunea de la sfârşitul orelor a sunat aşa( închipuie- ţi cu câtă emfază şi mândrie în glas): ' Doamne, Îţi mulţumesc că m- ai făcut aşa deştept!... Şi doamna să fie deşteaptă...'
Şi rugăciunea lui s- a încheiat aici. Pentru simplul motiv că Ioana nu ştia cum să mai stăvilească revărsarea de hohote- datorată unei aşa dezarmante sincerităţi.

Ioana mi- a zis că ar fi fost mai săracă dacă nu l- ar fi cunoscut pe Cătălin. Râpanu. :)

mino milani

2009-03-08T13:42:00.002+02:00

Ma il mio cuore e lieto come il nido che si ricorda e come la terra che spera sotto la neve. Perche io so che tutte le cose stanno dove devono stare e vanno dove devono andare: nel luogo assegnato da una sapienza che( il Cielo ne sia lodato!) non e la nostra.

hans christian andersen

2009-03-08T13:33:00.002+02:00

Her kiss was colder than cold. It went straight to his heart, wich was nearly a lump of ice, anyway. He thought he would die- but only for one moment. Then everything was all right, and he didn' t feel cold anymore.

Magarul incarcat cu aur, tot paie mananca

2009-01-22T23:03:00.000+02:00

A fost odata ca- n poveste,
A fost precum era si este
un magar la curtea unui rege.
Numele lui era Ane duRoi.
Ane duRoi a vazut multe la viata lui si mai ales... Aur! si asa de mari bogatii incat pentru noi, muritorii de rand, tare- ar fi greu sa descriem toate astea in cuvinte!
Ati ghicit! Aurul era marea lui pasiune. Atatia saci plini cu aur a carat, ca la un moment- dat si- a dat seama cat de iremediabil indragostit e de rotocoalele acelea stralucitoare, sclipitoare, galbioare, ademenitoare, in final chiar apetisante... ce sa mai, cuceritoare! Dar... n- a spus la nimeni.
Spre fericirea lui, a ajuns asa de bine vazut de insusi regele, incat acum aurul nu- i lipsea nici intr- o zi. Avea permanent un cercel de aur intr- o ureche- nu- mi amintesc bine care-, si purta adesea chiar si manta cusuta cu fir. Isi imagina ca tare cuceritor trebuie sa mai arate astfel dichisit! Si zambea cu cel mai graitor zambet de care se simtea in stare eul lui- adica ranjind gingiile pana la magarestile- i urechi daurite.
Dar ceva- l impiedica pe Ane duRoi sa fie fericit. Deplin fericit. Si anume... o indigestie! Iata o problema cu adevarat spinoasa! Pentru un magar ca el era mu- sai! sa fie mereu in forma. Altfel se putea sa fie curand- curand indepartat de rege si de... Aur! Fa-te bine! Fa- te bine!! Nu te panica! NU te panicaaa!! Si...
Venea frecvent in vizita la Ane duRoi... o nevastuica, v- ati dat seama. Cand ii era lumea mai draga, Shrenk facea prezenta. Nu puteai s- o ignori nicicum! ( Era, vezi bine, psihologul lui.) Intr- un tarziu a observat Shrenk ca lui duRoi ii cam sclipesc ochii dupa aur. Si a intuit marele adevar!
Asa ca a intocmit la repezeala un test de unde trebuia sa reiasa ca magarul nostru sufera de pe urma galbenilor.
duRoi a facut testul si Shrenk a triumfat! Bietul de el s- a vazut nevoit sa- si marturiseasca ascunsa pasiune pentru monedele de aur.
Shrenk nu s- a lasat si a vrut sa cerceteze cauzele unui astfel de sindrom. Asa ca, pentru a-si dovedi competentele de terapeut, si- a indesit vizitele. Nefericitul duRoi! N- avea incotro si trebuia sa se lase citit ca o carte deschisa. Iha- Hiii! Si- a amintit!!
Cum se plimba odata prin gradina si cum in preumblarile sale i- au cazut copitele pe- o carte... A tras repede cu ochiul stanga- dreapta... Nimeni! O uitase pasa- mi- te cineva. Si simtindu- se in siguranta, si- a varat botul intre paginile ei. Cu poze! I- a placut cel mai tare una in care un magar adulmeca un trandafir. Si s- a dat infricosat inapoi cand acelasi magar era mai- mai sa fie hartanit de niste talhari! A- nchis repede cartea si... Ce sa vezi! Pe coperta... un magar de aur!
Ei, asta nu i- a iesit din cap si pace! Adica, daca se poate, de ce nu?
Si uite- asa... la- nceput s- a angajat sa care avutiile regelui. Doar- doar s- o acoperi cu aur! Apoi a- nceput sa poarte azi un cercel, maine o manta... dar de Aur! tot nu se facea.
Ane duRoi incepu sa planga. De vreo saptamana, la fiecare mic- dejun inghite macar unul din rotocoalele acelea stralucitoare, sclipitoare, galbioare, ademenitoare, in final chiar apetisante... Ce sa mai! Face cura!
Lui Shrenk i- a picat fata. S- a gandit ca, probabil, domnul Apulleius ar fi tare contrariat daca ar afla vreodata ce efecte au cartile sale asupra unor categorii de cititori! Si i- a prescris urgent lui duRoi apa, paie si bataie... ca oricarui magar normal si sanatos.
Verdictul a fost, fara apel, ca magarul incarcat cu aur, tot paie mananca!

Capra sare masa, iada sare casa

2009-01-22T20:28:00.000+02:00

Candva, Bunul Dumnezeu Si- a imaginat c- ar trebui sa fie pe pamant... caprele.
Istoria lor incepe tare demult, inca dinainte de Potop. Dar norocul nu le- a parasit, si- n Arca s- a gasit un loc si pentru ele.
Si dupa timp indelungat, urmasii caprelor din Arca povesteau- or mai fi povestind si astazi, cine stie?- copiiilor si copiiilor copiiilor lor despre venerabilul Stramosu- capra de capatai a neamului caprelor.
Se spune despre acest Stramosu ca ar fi avut un contract cu Noe pentru un an si- umpic mai bine. Cam atat a petrecut el in celebra corabie. Buna parte din acest timp insa, capra din poveste a suferit de rau de mare. A- ncercat in fel si chip sa se adapteze unui trai marinaresc. Si, cum- necum, a reusit!
Sa vedeti cum!
Pe cand hotarase Stramosu ca el si raul de mare nu pot coexista, hop!, si- a amintit de primul lucru pe care l- a facut dupa ce a vazut Arca. Ei bine, a facut top!, si- a sarit pragul. S- a gandit el si si- a zis ca asta o fi lege pe corabie, aici nu s- o putea trai altfel! Asa ca, de fiecare data cand Arca se- nclina, hop! si el. Si azi hop!, si maine top! si tot asa un an si- umpic mai bine. A devenit Stramosu campion la sarituri dupa perioada asta... si a- nceput sa- i placa.
Dupa experienta cu Potopul, a ramas cu ,,Saritul"- devenit intre timp si stil de viata si porecla- si cu... nevasta. Zicea el ca ea, mama tuturor caprelor, a ramas impresionata inca de cand l- a vazut pentru prima oara sarind peste prag.
La- nceput, Stramosu a sarit pragul. Strabunu insa a- nvatat repede sa sara peste alte capre ca s- ajunga mai dihai la tufa cea mai verde. Bunu, Tutzu si Tzutzu au vrut cu tot dinadinsul sa pastreze traditia familiei. Atata valva a starnit povestea lui Stramosu, incat fiecare din urmasii lui au gasit cu cale sa nu se lase mai prejos.
Tzutzu cel putin, ca ultim descendent, e cea mai saritoare iada care- a existat. Intrucat ea a obtinut performante nemaintalnite in domeniu! Arta saritului a reusit sa faca proverbiala istoria neamului ei, unde capra sare masa si iada sare casa. Deviza lui Tzutzu este, v- ati dat seama, ,, Unde unul a putut, pot eu si mai mult!".
Asa ca Tzutzu sta la bloc. Are sistem. Si- si inchipuie, probabil, ca manelele fac bine la digestie vecinilor de cartier.
Aceasta a fost povestea unui neam de capre, din cele mai vechi timpuri pana azi. Si neamul acesta o fi avand inca urmasi, care- or trai chiar azi si- or fi pretutindeni.

Nu exista ceva care sa fie doar ca sa moara

2009-01-20T14:54:00.000+02:00

Noaptea, visele mor; dar nu sunt facute pentru asta. Cand noaptea omoara visele, tu sa le salvezi, si ele o vor face zi. :)

Atitudini

2009-01-20T14:52:00.000+02:00

Noaptea visele se- nvinetesc
Asa ca rasaritul devine inserare.

Noaptea visele sunt un respir
Asa ca ziua suporta o reanimare.

Orele...

2009-01-13T16:25:00.000+02:00

17:17 e ceva perfect de enervant! mai ales daca vezi asta zi de zi, la aceeasi ora :)).
ultima mea intrebare e: de ce se termina toate orele din ceasul meu in ':58' ?
de curand m- am reprofilat pe 21:21. asta seamana cu mine si nici nu ma enerveaza chiar asa de tare, ca nu prea am timp.. de cele mai multe ori, e in drumul meu spre taramul viselor( imi ia intre o jumatate si doua ore si jumatate sa ajung, pacat ca dimineata nu- mi amintesc mare lucru din ce- a fost pe acolo).
de fapt da, cred ca... cele care se termina- n ':00' sunt, cum spune laura, cliseic de ireal de frumoase :).

2009-01-13T16:02:00.000+02:00

azi- noapte m- a tooot trezit luna.
da' nu- nteleg de ce sclipea umpic mai tare doar asa, cam din ora- n ora. suficient de tare cat sa ma trezesc si sa- mi para rau de asta.

da' pe bune ca stralucea enervant de frumos. asa ca am fost nevoita sa ma mut la celalt capat al patului. si cand m- am trezit dimineata cerul era gri si p- acolo zbura o cioara. iar eu urma sa am biologie la clasa a sasea in vreo 20 de min.

eu cred ca azi- noapte ar fi trebuit sa raman cu ochii- n luna. ar fi fost ceva nou :).

2009-01-13T15:39:00.000+02:00

De data aceasta, postarea se intituleaza 'Nicu... si manualul de engleza'.
La inceputul manualului de engleza de clasa a patra exista pozele a 20 de personaje care- i vor plimba pe copii prin manual pe parcursul unui an de studiu.
Astazi insa… cei din clasa a patra au avut de- a face cu neprevazutul ! Cumva, la lectia noua a aparut o poza nefamiliara, a cuiva… cu care ei nu facusera cunostinta la- nceput de an.
Asa ca au pus fireasca intrebare : Da’ asta cine mai e, doamna?... Ca nu- l cunoastem !
Si doamna n- a putut sa devineze… asa ca misterul l- au elucidat tot ei :
- E un batran…
- Ba nu ! E un nene !
…
- E domnu’ Nicu ! zise unul. Si, imediat, toata clasa si- a- nfipt nasul in manual( lucru care nu se- ntampla decat in rarissime ocazii ca aceasta, si niciodata la solicitarea doamnei).
Si deodata, lumina se facu si vorba nu mai incapu!
Cu unanimitate se sustine ca in poza e… nimeni altul decat foarte celebrul domnu’ Nicu, atat de popularul si multpreacunoscutul domnu’ Nicu…
...administratorul de la scoala noastra. :))

2009-01-12T18:34:00.000+02:00

Acesta postare se intituleaza ‘Nico si varicela’.

Unde Nico e in clasa a sasea si canta in corul scolii si spune poezie la serbare si varicela e epidemia din scoala noastra.

Faptele s- au petrecut inainte de vacanta cu sarbatorile de iarna, inainte cu 5 minute de inceperea unei serbari si anume a corului scolii.

Pe holul scolii, unde Nico ma ia de mana si ma trage la un colt al scarii. Se cocoata trei, patru, cinci trepte ca sa fie- n siguranta, cat mai departe de mine… apoi se hotaraste si coboara o treapta, se apleaca umpic si- mi sopteste la ureche :

« Sa nu mai spuneti la nimeni, va rog eu, trebuie sa va spun ceva… » Ezita… apoi pe un ton solemn care a avut drept consecinta ca mi s- au taiat picioarele cand am auzit- o :
« Va rog sa nu va suparati pe mine, dar am facut varicela ! »

Intrebare- ntrebatoare din partea doamnei, adica a mea…
« Cand ? » ( asta nici nu merita pusa- n ghilimele). Raspuns… amutitor :
“Acum!”.
Consecinte… mirobolante :): si anume efectuarea unui control ad- hoc la adresa inculpatei care a binevoit sa contracteze varicela, care a binevoit sa isi manifeste debutul exact… la momentul inoportun, care eu am constatat ca ea chiar are varicela si poezie si- i e rau si e la serbare si care a stat bietul copil in picioare aproape o ora si a cantat si s- a plans si dupa vacanta cand ne- am vazut ca s- a- ncurcat la poezie care eu credeam ca pic din picioare cand a mai si rostit ditamai poezia pe de rost.

Punct.
In ultima fraza am ilustrat figura de stil( sau greseala de exprimare ca s- o numim pe nume) numita anacolut.
Mutiple alte exemple puteti gasi in operele lui Caragiale.

2009-01-12T17:16:00.000+02:00

Gradi :

« Pe tati il cheama Tati si pe mami o cheama Mami Florina. »

« Doamna, eu nu pot sa colorez fisa. Nu pot… nu pot… Nu pot, pentru ca sunt cuminte si stau cu mainile la spate. »

Clasa intai :

« Doamna, am facut un desen pentru tine. I- am facut lu’ tata unu’ si tie unu’. »
Ceea ce- nseamna ca noi suntem cele doua autoritati din viata ta care poarta eticheta ‘ de corupt’… si fata de care tu porti eticheta ‘ stiu eu cum sa- ti intru pe sub piele’.

« - Antonio, te rog sa nu te bati cu Adi ca el e mai mare si nu stie multe.
-Doamna, dar un pumnishor trebuie neaparat sa- i dau ! », spuse Antonio pe un ton ‘ stiu foarte bine ce vreau si asta o sa fac ‘ cu vocea impresionabil de ‘ dulce ca mierea ‘ in incercarea lui de a duce tratativutze… sau tratativushoare…
In legatura cu diminutivele lui Antonio e musai sa va tinem la curent, nu merita sa pierdeti niciun episod. Asta da tehnica de persuadare ! :)

O vreme...

2009-01-12T07:30:00.000+02:00

Sunt un om al timpului meu.
Tot ce vad, ce aud… totul in jur imi spune ca e vremea mea.
In vremea mea, pe dinafara toate sunt frumoase, totul pare a fi asa de bine pus la punct, toti isi fac treaba exemplar si sunt ocupati peste masura. Intr- o vreme ca aceasta, ai impresia ca timpul alearga.
Si asa e.
Alearga tot mai departe de ceva ce ne scapa tuturor.
Sunt un om al timpului meu ; odata cu el alerg si eu. Dar am tot ce- mi trebuie.

Totusi, uneori ma gandesc ce- ar fi sa fiu sarac, nenorocit, orb si gol- unul care n- are nici ce manca. Imi imaginez ca cineva s- ar gandi totusi la mine. Si ca mi ar oferi de lucru… iar eu as scapa de saracie, de ceea ce ar constitui prima mea grija : oare- o sa mananc azi ?
As sti eu sa profit de ocazie !
Ma gandesc uneori… ce- ar fi sa fiu bolnav. Incurabil. Sa nu- mi ramana decat sa- mi astept moartea. Si cumva… sa ajunga la mine vestea unui medicament- minune! Ei bine, stiu sigur ca as obtine ce- mi trebuie ca sa traiesc!
Ma mai gandesc uenori… ca vesnicia… este asemenea unui sarac ce are nevoie de hrana si nu o lasa sa- i scape- e cea mai mare nevoie a lui! ; este asemenea unui bolnav care nu lasa viata sa- i scape printre degete- e ce are el mai scump !
E vremea mea ! Traiesc pentru o vreme ca aceasta : o vreme cand sa nu lasi vesnicia sa- ti scape.

2008-11-24T11:02:00.000+02:00

... revenind. sa- ti mai spun despre ora de desen de la clasa intai. unde copiii fac mai degraba body-painting, hair styling, vintage clothes, decoratiuni de interior- in clasa si in baile aferente unde picteza cu succes, in culori vii- ca si ei- scaunele, bancile, respectiv chiuveta, peretii, podeaua... si in primul rand pe ei. mai degraba toate astea si orice nici macar nu- ti trece prin cap- pentru ca o simpla tema la desen e mult prea simpla :)ca sa nu devina extrem de complicata. dupa care sufera, din fericire nu toti odata, anxioasa neliniste a artistului care nu stie cat de mult sau putin apreciata va fi opera lui: i- am promis lu' mami ca de data asta nu ma mai pictez( blond in cap si nu- mi mai redecorez uniforma cu prtocaliu)! ceea ce stoarce, invariabil, lacrimile unei suferinte adanci. sincere. din dragoste. iar eu... intr- un astfel de peisaj n- aveam cum sa nu ma integrez. de fapt, am salvat o data intreaga clasa de la inec- in apa, culori si lacrimi- ... cu pretul redecorarii in verde si alb a pantalonilor mei maro cu dungulite roz:). si am iesit de acolo epuizata, dar cu multe imbratisari si mangaieri primite si oferite. si mai bogata cu cateva declaratii de dragoste- o dragoste atat de curata si din inima cum numai in clasa intai poti oferi :).
...despre... mda, despre cum au supravietuit Oamenii pe pamantul asta pana acum. da, Oamenii. Andersen, Haydn si atatia altii despre care eu nu stiu si poate niciodata n- o sa aflu. cum? ei bine, au supraietuit, efectiv! pentru ca atatea au avut de indurat incat nu au conceput sa se dea batuti; nu au conceput sa fie niste mediocritati; nu au conceput sa fie vreodata asemenea jignirilor care li s- au adus; nu a incaput in mintea lor sa nu iubeasca; intelepciunea lor a fost fie inocenta, sufletul curat, fie voiosia si spiritul de multumire- intr- un cuvant, spiritul bun pe care l- au cultivat fata de ei insisi, fata de cei care i- au ranit sau le- au fost prieteni. si mai mult decat atat... in cartile pe care le- au scris sau care s- au scris despre viata lor, se vorbeste despre Dumnezeu, si in mod special despre Cine a fost Dumnezeu in viata lor, mai mult decat indraznim sa vorbim deschis noi azi, fara teama de a suporta blamul...
... pentru ca esti un credincios in ale lui Dumnezeu! si despre asta ar fi de scris, nu- i asa? dar... mai bine nu. mai bine decat sa vorbesti despre asta, sa traiesti. crestineste. nu voi inceta sa cred ca modul de viata crestin a fost, este si va fi( iata un loc comun) un standard.
... si despre locurile comune... Gogol: cu cat adevarurile sunt mai inalte, cu atat trebuie sa fim mai atenti cu ele; altfel, se transforma in locuri comune, iar locurile comune nu mai sunt crezute.
acestea fiind zise, ma intorc la treaba mea. am engleza la gradi orele urmatoare. si o sa revin cu noi povesti.

2008-11-24T09:26:00.000+02:00

asa e... a trecut mai bine de o luna si n- am mai scris nimic. pentru ca nu m- am hotarat inca despre ce sa mai scriu... despre faptul ca oamenii mor si cand te- astepti si cand nici prin minte nu- ti trece. si abia acum incep sa ma confrunt cu acest mare adevar, daca vrei, si ma vad nevoita sa iau o atitudine in fata unor astfel de evenimente. mai mult chiar, imi dau seama ca subiectul ma priveste pe mine personal- iata inca un mare adevar- si ma vad nevoita sa am un raspuns la treaba asta, pentru linistea mea sufleteasca- e vorba de pacea sufletului, si nu de linistirea constiintei, cred ca e evident ca la asta ma refer. deci. despre moarte, in ceea ce ma priveste... cred ca moartea e viata ta insasi. in sensul in care oricand trebuie sa fii pregatit sa inchei.
... despre copiii pe care parintii ii trimit la scoala de cu zori si pana- n noapte... despre cum la scoala ei le mananca urechile profesorilor pentru umpic de atentie si afectiune, da, da, iata un subiect bun... despre cum din cauza atitudinii unor profi- majoritatea- copiii astia sunt damnati la ratare si despre cum le este indusa, inca din cele mai inocente momente ale copilariei- vremea cand merg la gradi, de exemplu- ideea ca ei sunt destinati pentru bulina neagra. ei, cei mai activi copii, cei mai inteligenti, cu cel mai mare potential si scumpi cat cerul si pamantul...
...despre mai ce? despre faptul ca azi noapte am plans durerile omenirii. da, da, nu rade. dureri din care se naste izbanda- caci, asa e, nu facem nimic buna fara umpic de durere. si pana nu suferi nu esti ce trebuia sa devii- adica mai bun.
... despre faptul ca m- a apucat dorul si de colegii de facultate, nu numai de cei de la amicus. si despre faptul ca unii din colegii din clasa intai se gaandesc la tine chiar si de peste mari si tari- din canada, de exemplu. si chiar si despre faptul ca o prietena abia astepta sa vin in bucuresti... nu, nu. nu e doar o prietena. a fost cea mai buna prietena a copilariei mele- intre noi fie vorba, mereu visez sa publicam macar o parte din maldarul de scrisori care au urmat cel putin saptamanal timp de trei ani dupa plecarea ei. promit ca ai avea ce citi si nu te- ai plictisi. si despr cum pan- acum nu mi- am luat timp pentru a ma- ntalni cu ea, fapt pentru care mor de rusine. ceea ce nu e suficient, si nu are absolut nicio relevanta. nu atat timp cat nu inca n- am luat nicio masura.
... si despre cum in 10 minute tre sa o inlocuiesc pe doamna de la clasa a treia si eu nici nu m- am gandit cu ce ma-mbrac.
asadar... pe curand!

...

2008-10-02T21:01:00.000+03:00

Nu-mi placea sa scriu compuneri. Sa fac rezumatul. Sa povestesc. Nu stiam sa vorbesc. Scriam o compunere. Trei fraze lungi, interminabile. Trebuia sa spun. Tot. Dintr- o suflare. Sa nu ma chinui prea mult. Tata. Mereu si mereu. Scurteaza fraza. Fa din ea mai multe propozitii. Inapoi. Corecteaza. Singura. Sa faci un tot din atatea bucatele. Coerenta. Prea dificil. Efort. De fapt, secretul a fost altul. Am citit. O culegere de compuneri. Am inceput sa scriu. Efort. Dar invatam cum. A- nceput sa- mi placa. Si n- am uitat. Niciodata. Fraza scurta. Mereu mi-a placut sa scriu. Nu. Nu mereu. Dar a fost un moment cand a- nceput sa- mi placa. Sa scriu mereu. Nu prea vorbesc. Necesita la fel de multa munca. La fel ca scrierea. Vorbirea. Nu vorbitul. Statul de vorba. Vorbirea. Calitatea exprimarii. Expresia. Mereu. Mereu. Daca ma atrage ceva la a ma exprima, e nevoia mea de perfectionare. Gandirea merita mai mult decat vorbe.

Sa fii copil...

2008-09-29T22:23:00.000+03:00

Cand ai ranit un om
nu e posibil
sa faci uitarea sa coboare
peste cuvant sau fapta
chiar daca n- ai mai spune
toata viata altceva
decat
Imi pare rau.

Un copil
Te iarta.

Poluare sau plouare

2008-09-29T22:20:00.000+03:00

M- a topit efectul de sera si cad.
Sunt mare si fara gust.

Ca toata lumea asta
mare si fara gust sunt si eu
sub stratul de ozon gaurit
care ameninta cu poluare solara
ba seceta, ba inec.

?

2008-09-29T22:17:00.000+03:00

Gaunos hoinar
Suflet trist
plouand
si- amar
De ce nu- i si la tine
Ori a ninsoare
Ori a soare?

Vor...

2008-09-29T22:14:00.000+03:00

Ploile mele
nu sunt diluviene.
Sunt ploi cu soare
ucigatoare;
sunt ploi de mana
cu suflet rau;
Vor o speranta
sa nu mai moara
usturator
fiece strop
care coboara.

Noapte

2008-09-29T22:10:00.000+03:00

Ploua.
Se aude cum zgarie
sunetul noptii
o
pisica.
Uda.

Toujours..

2008-09-29T22:02:00.000+03:00

On ne change jamais. Que par exception ou exceptionalite. On (de)vient la qu' on est.

Jour apres jour devient le toujours- toujours de la mort ou toujours de la vie eternelle.

Despre tristete...

2008-09-29T21:55:00.000+03:00

Un trandafir ofilit e cea mai trista floare.
Mai tristi ca trandafirii ofiliti sunt cei fara petale.
Deznadajduiti.

Zeitgeist- mai mult decat un joc

2008-06-12T02:42:00.000+03:00

Tot jocul asta, in spiritul timpului, de negare a lui Hristos Isus, a existentei unor valori crestine, de negare a dualitatii bine- rau si a nevoii omului de a avea o constiinta, imi aduce aminte de un joc pe care- l jucam cu bunicii mei pe la 2 ani si jumatate.
Ma piteam in spatele hainelor din cuier si... dintr- o data: Intuneric! Nu- i mai vedeam pe mamaia si pe tataia, si ma asiguram ca nici ei nu ma mai vad. Si cand intrebam Unde-i Aisa?, trebuia ca ei sa ghiceasca. Si daca mamaia ma- ntreba Unde- i Larisa, mamaie?, prefacandu-se, de dragul meu, ca nu stie unde am disparut, raspunsul meu preferat era A Gogogote!( nu ca as fi avut habar de pe atunci de limba franceza:)). Si radeam, si radeau si ei de dragul meu, si... pan' la urma ma ' gaseau'.
Un mic amanunt important: la doi ani jumate numarai trei ca mine la un metru. Si hainele din cuier abia- mi acopereau fata. Ma si- nchipui ridicandu- ma pe varfuri ca sa ma ' pitesc'. Dadeam de- ntuneric si, deodata, eu eram acasa la mama si la tata, de care- mi era dor, si- i strigam pe mamaia si pe tataia, de care- mi era drag, sa vina si sa ma gaseasca. Eu nu- i vedeam, ei ma vedeau. Eu eram unde voiam eu, pitita totusi dupa hainele din cuier; ei stiau perfect ca Larisa are chef de joaca( si, mai ales, ca tre' sa- l anunte pe Danut sa vina sa ia fata ' a gogogote', ca- i e dor de mami si de tati). Pitita se- ncheia, invariabil, cu Da' cand vine tati pe la noi? Si... mergeti si voi cu mine, da, mamaie?

Nu te juca pititea cu Dumnezeu. A incercat si Iona: si in trei zile, in burta unui peste, a descoperit absurdul. Absurdul unei atitudini de negare, care fusese alegerea lui. Dar nu toti vom avea sansa de a locui trei zile intr- un chit... si de a scapa teferi din treaba asta.
Faptul ca negi un lucru, nu- i anuleaza existenta. Riscul e cu atat mai mare cu cat implici lucrurile spirituale.

Apocalipsa- cea mai frumoasa carte a Bibliei si Zeitgeist- spiritul timpului

2008-06-12T02:33:00.000+03:00

Apocalipsa 14, 12:
Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.
Batalia pentru a crede in Adevar, in Isus, in Bine- in Dumnezeu, se da si te castiga.
Ce nevoie are o lume in care fiecare e mantuitorul lui insusi, de reguli, de respectarea poruncilor unui Dumnezeu? Batalia pentru respectarea poruncilor lui Dumnezeu in litera lor urmeaza. Si te are in vedere.

La fel ca- n zilele lui Noe

2008-06-12T02:25:00.000+03:00

Si daca nu ma crezi, fa o vizita societatii ultra- prospere si apostaziate din zilele lui Noe. Sfarsitul ei a fost cu atat mai tragic cu cat a refuzat sa creada.
Cum s- a intamplat in zilele lui Noe, la fel se va intampla si la venirea Fiului Omului. Despre care... cine se mai oboseste sa creada? Ne mai amintim, poate, intr- o ocazie ca 9/11 sau la viitorul tsunami. Degeaba zice Biblia ca Ziua Domnului va veni ca un hot si va lua lumea pe nepregatite?

Pilat

2008-06-12T02:22:00.000+03:00

Fa- i o vizita lui Pilat, in sala de judecata, cand Il intreba pe Isus ' Ce este adevarul?'. Si stai acolo, langa Pilat, fata- n fata cu Isus.
Daca postmodernismul a reusit sa relativizeze crestinismul, poti sa stii ca lumea o sa sfarseasca asa cum a sfarsit Pilat- nebuna.

Zeitgeist. Inainte de a raspunde unui Oare? du- te si vezi De ce? ti s- a pus aceasta intrebare

2008-06-12T02:07:00.000+03:00

Promit ca urasc spiritul timpului( zeitgeist): necredinta intentionata si anularea dihotomiei bine- rau. Aceeasi minciuna veche de mii de ani, mereu sub alte forme. Si oamenii tot nu se prind !?
Cand Satana ne- a servit un ' Oare...?', Dumnezeu ne-a facut cadou ' De ce?'- constiinta si liberul arbitru. Dupa mii de ani, nici nu mai merita sa te intrebi ' Oare...?'. Intreaba- te: De ce? vrea Satana sa fii propriul tau dumnezeu. Daca- ti anulezi constiinta, poti sa stii ca esti mort. Ceea ce te face sa traiesti e Adevarul- care va muri si el odata cu inexistenta binelui si a raului si cu eradicarea discernamantului.
Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi: este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor. (Biblia)

De ce? De ce? De ce?

2008-06-12T01:45:00.000+03:00

Nu parafrazam un fragment anume dintr- un renumit muzical romanesc pentru copii, nici pe Tudor Chirila. Parafrazam lumea asta intreaga. Pe noi. Sunt doar cateva exemple.
Categoria stari:
De ce duhorile sunt mai proeminente si mai persistente decat odorile?
De ce negrul face pastelurile asa de enervante?
De ce depresia domina bucuria?
Categoria consecinte:

De ce defectele eclipseaza afectele?

De ce antipatia linseaza empatia?
De ce urasti mai usor decat iubesti?
( a se urmari paralelismul stari- consecinte; involuntar, dar realizat)

Revenind la ' Veronica'. Daca m- ar fi intrebat si pe mine Margareta Paslaru ,, De ce stai, fetito, cu gura cascata?'', promit ca n- as fi stiut ce sa- i raspund. As fi simtit, ca acuma, ca de ciuda, de- aia!
In orice caz, fiecare de ce? este un semn de intrebare( ?). Sau un semnal de alarma( !) ca ceva nu e in regula. Nu mai blamati de ce- urile!
Redevenind teoretici, au si ele rolul lor. Pentru cine le ia in seama, cand sistemul e in dereglare, ele activeaza functia de reglare.

eRealitate si ' basni'

2008-06-12T00:08:00.000+03:00

Anticamera:
Fii stapanul mintii tale, constient ca existi. Cu basme sau fara, populator al eWorld sau nu: nu- ti refuza viata!

Lumea basmelor e invadata de realitate. De eRealitate( a se citi irealitate). Da. E o intruziune cu grave consecinte. Iat- o pe cea mai serioasa: ne traim viata din ce in ce mai virtual. In conditiile astea, o sa redefinim viata. Sa fie si ea o viata virtuala. Inconstient, toti adoptam si practicam ideea asta. Dar daca stai si te gandesti... nu- ti chiar place ideea asta. Viata adevarata e, inca, cea dincolo de e- realitate.
Lumea basmelor e invadata de realitate. Nu spun ca viata reala e o lume de basm; desi expresia asta omite intentionat faptul ca nici chiar in basme nu e totul ' de basm'. Parerea mea e, inca, la fel de statatoare: si anume ca viata reala e mai ceva ca lumea basmelor. Macar dintr- un punct de vedere. Si acela e ca o traiesti tu.
Lumea basmelor e invadata de realitate. eRealitatea unei eWorld fura lumea basmelor de ce- i era mai caracteristic: phantasia. Si noi... Noi am pretins ca nu putem trai o lume de basm. Si am creat o realitate eReala, care fura virtualului ce are mai frumos: Imaginatia si Libertatea. Urmatorul pas e usor previzibil( sau, mai degraba, deja vizibil): imaginatie bolnava si dependenta. Adica o lume bolnava psihic. Sau, avand in vedere amploarea fenomenului, o noua normalitate.
Si, chiar daca risti sa fii nenormal( anormal e impropriu spus), intrebarea ramane: De ce refuzam sa traim realitatea reala?

Din nou in anticamera, la un pas de iesirea in lume- sau in viata:
eRealitatea nu exista cat timp nu devine realitate.
Pe romaneste, o viata traita in imaginatie nu e viata.
Intre noi fie vorba, daca iubesti pe Internet... ai o relatie inexistenta! :)

p.s. Muza mea a fost o padure cantatoare al carei nume incepe cu Mi major. As fi putut fi un trubadur. Dar mai mult imi place secolul asta.
Semnat,
Citadela.

p.p.s. eu nu ma joc cu cuvintele. ele inseamna.

Completare la Atentie la post scriptum!

2008-06-12T00:02:00.000+03:00

Tocmai mi a fost atrasa atentia ca n am pomenit nimic de calcatul pe bec. Cand calc pe bec ma doare sufletul:).
Lucrurile negative se uita, in general; mai ales cand este in vorba propria persoana:).

Unii se bronzeaza...

2008-05-30T16:19:00.000+03:00

... chiar si noaptea. La radiatiile de la laptop.
Altii au noroc, si noaptea dorm.

Ce treaba au toate astea... cu mine?

2008-05-30T16:09:00.000+03:00

Criza de identitate a bibliotecilor, despre care tot scrii de o ora incoace in proiectul de diploma, te face sa te intrebi serios cine esti. La unu si zece noaptea. Intrebarea reala e: chiar atat de rea ai ajuns? Incat nu ai niciun semn de viata. Din partea cui vrei tu... Of, vorbesc eu cu mine...

Si cu Exupery, de vreo trei zile incoace- desi nu comunic cu mortii. Da... aud, din nou si din nou. ' Jamais s' arreter!', ' Jamais s' arreter!'. Asta inseamna, pe romaneste, nu te opri din scris! Nu te opri daca vrei sa termini totusi facultatea asta. M- a apucat dorul de ' Vol de nuit', cum se vede. Jamais s' arreter! Ma mir... ce dor, ca doar m- am transformat in pasare de noapte de cateva zile. Oare cum e sa fii rapitoare?

Nici nu stiu daca as putea sa ma bucur de asta...

Stii ce? Pe cine ai mai pomenit tu sa abereze atata deodata, treaza- adica nebauta fiind? Cred ca... ma tii din treaba, vezi? Si e vineri !!!

Vezi sa nu uiti

2008-05-30T16:03:00.000+03:00

Somnul... ceva ce nu mi s- a mai intamplat de 16 ore jumate, si cu putin noroc se va intampla iar peste vreo 19 0re jumate. Mie, care daca nu dorm 8 ore pe noapte arat cu 5 ani mai batrana decat arat in mod normal- adica cu vreo 4 mai mult decat am in realitate. Iti imprumut eu calculatorul, ca nu e greu... Tu hotarasti ce nu e greu. Eu am gasit deja 3 variante. Nu e greu sa ghicesti ca de aici mi se trage, e a patra. Conditii in care tre sa- mi scriu licenta.

Sa nu uit... Iti trebuie parfum de duda, simtul umorului si abilitatea de a ma face sa plang atunci cand trebuie; si sa rad tot timpul.

atentie la post scriptum!

2008-05-30T15:57:00.000+03:00

Imi place sa calc rochii rosii cu pliuri laterale in mod special; covoare in care sa mi se afunde talpile; pe inima ca sa fac pe plac cui mi- e drag; in strachini, desi ma simt temporar ridicol, daca astfel fac pe cineva sa ma iubeasca asa cum sunt; lingvistic, dar tre' sa am dispozitia. Ascultati ' Return home' de Rachmaninoff.

p.s. Nu va fie teama, nu de acolo mi se trage, cum spune draga de ea. Dar merita.
Concluzia e Return home! Verry soon :)

Later :)

2008-05-30T15:53:00.000+03:00

Give me a hug... or a kiss...

Answer:

Aoleo... n- am! Imi pare rau, da' n- am... Cand am iti dau... Promit, cand am iti dau!

e. e. cummings

2008-04-20T19:05:00.000+03:00

you shall, above all things, be glad and young.

Fara sa stiu

2008-04-05T21:25:00.000+03:00

M- am apucat sa scriu. Fara sa stiu ce. Banuiesc de ce . Si ma intreb ce ve iesi de aici si daca ti va placea.
Am cautat Ceaikovsky pe Youtube si am gasit ceva. Imi place la nebunie Concertul no. 1 pentru pian si orchestra. Si l- am gasit si interpretat de Martha Argerich. Sunt foarte multumitoare ca am o sora pianista si indragostita iremediabil de muzica, si in felul asta am sansa sa nu mor inculta sau ignoranta.
Uneori trebuie sa mai faci si altceva decat sa mananci si sa dormi- astea sunt imperativele a ceea ce uneori a fost numit '' inchisoare a spiritului'' sau mai stiu eu cum( de aia nu stiu oamenii sa iubeasca, pentru ca nu stiu nici sa se iubeasca)-, pentru a- ti aminti ca traiesti. Si e grav daca iti amintesti ca traiesti doar cand iti dai seama ca ai uitat sa mananci, sau sa dormi... Eu trebuie sa o ascult pe Martha Argerich acum ca sa traiesc, si sa ma duc sa citesc '' Daca vrei sa umbli pe apa, trebuie sa cobori din barca'' si apoi sa ma apuc sa scriu tot ce imi doresc in momentul asta sa fac in urmatorii doi ani din viata mea. Am sters deja de trei ori fraza care urma si care a fost in mod fericit inlocuita de asta pe care o citesti acum. In mod fericit... pentru ca deja am trecut la actiune. Si miscarea intai din concert e in plina desfasurare, iar eu nu pot si sa scriu si sa ascult Ceaikovsky simultan.
Asa ca... ma apuc sa traiesc... si deja stiu ce nu am stiut la inceput: ca tot ascultandu-te( de ce sa ii ascultam numai pe altii- asta daca o facem- si pe noi nici atat?!), intelegi in ce sens e trairea ta :) .

2008-03-24T13:38:00.000+02:00

Treaba e ca lumea e prea roz; mai roz decat trebuie :). Vreau sa spun ca e de rau adica.
Uneori e prea roz: si atunci nu mai vezi nimic.

Cuvintele mele, ale unui muribund

2008-02-27T23:16:00.001+02:00

Am crampe la stomac numai cand ma gandesc la copilul ala care mi a cerut ieri de un corn ca nu mai avea maica sa ce sa i dea de mancare si i era fomica.
Ma ia cu frisoane, dar nu de la gripa, ci numai cand imi amintesc de omul ala care dormea dupa colt, pe jos, la temperatura asta de februarie.
Mi au si inghetat si fata si mainile si picioarele si am mijlocul intepenit numai cand il vad iar, si fara sa inchid ochii, imbracat doar cu trei zdrente purtate si raspurtate- tot ce are si poate pune pe el.
Nu ti spun ce dureri usturatoare m au apucat de cand nu mi pot scoate din minte intrebarea : Cum poate dormi atat de intepenit, de incordat incat numai vazandu l ma simt ca o bucata mare de lemn, diforma si nefolositoare, aruncata la gunoi; sau acolo, langa el. Numai vazandu l mi se strange inima si ma dor muschii fetei de sila ce mi se ciopleste pe chip la modul urgent. De cand nu a mai dormit oare omul asta, de poate sa dorma in astfel de conditii?
Imi vine sa vars cand ma gandesc la ce si cat am mancat zilele astea fara sa mi fie foame, si fara sa misc un deget pentru un copil sau pentru un om, si la cat am dormit fara sa am cosmaruri din cauza ca am vazut si n am facut. Nimic.
Cum sa nu inteleg de ce simt ca mor in fiecare zi mai mult? Si nu oricum, ci chinuita in halul asta? Chinuita nu de ce vad, ci de ce nu fac. Chinuita de mine. Constient. M ai auzit vaitandu ma de singuratate- sau de insingurare-, de tristete si de plictiseala, de lipsa de sens a vietii mele si de lipsa de prieteni...s.a. s. a. ? Nu merit sa ma vait si nu merit sa ma auzi.

Vreau sa traiesc si vreau, totusi, viata asta pe care trebuie sa o dau altora ca sa o pot avea. Ca sa o pot avea fara sa ma doara.

Si cand te gandesti ca astea sunt nimic pe langa durerile din sufletul astor oameni, al lor si al altora. Te doare si numai gandul... Dar daca ai inteles ce scriu eu aici, vei putea sa zambesti.

TIR...

2008-02-27T23:00:00.000+02:00

Mi s a spus: " Roaga te pentru 'X'. " Nu stiu cine e 'X', dar stiu ca m a inspirat.
M am dus acasa, am tras pe perete un 'X' cu creionul, si uite asa invat sa tintesc :) si la propriu si la figurat; adica si pe orizontala... si pe verticala, ca nu poate fi cerul asa departe. De fapt, de data asta n am sa ma las pana n o sa fie cerul una cu 'X' sau 'X' una cu cerul :).
Crede ma , pentru ca eu cred. :)

Toate... numai fericire nu!

2008-02-11T19:53:00.000+02:00

Toate dor pe lumea asta. Inclusiv tacerea. Zambetele.Si caldura. O privire. Multe. Toate. Costa.
Toate costa pe lumea asta. Mai ales fericirea.
Cel mai fain e ca din durere se naste fericirea, pentru ca din renuntare se naste nelimitarea: cu cat renunti ( la) mai mult, iti dai seama ca ai nevoie de mai putin. Mai mult inseamna grija si inhibitii, mai putin inseamna lipsa prejudecatilor si a temerilor.
Si ce e fericirea daca nu lipsa fricii ?
De aia doare fericirea, pentru ca renuntarea costa. Lumea se nghesuie la dragoste si fericire, dar nimeni nu vrea sa fie ranit, lovit, dezamagit, respins s. a. Culmea e ca de astea ' se bucura' o ntreaga lume- vin la pachet, oricat te ai feri DE. Si de ce sa n accepti din start pretul fericirii? Daca unii se feresc sa fie vulnerabili, au impresia ca o sa i doara mai putin. De durut ii doare cat traiesc; dar cei care accepta, primesc bonus anestezicul:)
De ce sa ai de toate... urechi, buze, gura, voce, inima si maini, ochi si lacrimi... De ce sa ai de toate- si toate sa te doara- numai fericire nu?
Tacere! Mai vreau sa fac cadou un zambet. Chiar daca n o sa primesc raspuns :) .

Ganduri de vanzare

2008-02-11T19:48:00.000+02:00

In fiecare zi fac comert cu ganduri. Asta mi e meseria.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca tranzactioneaza gandurile mele cu gandurile Lui... Si ce valoare au gandurile mele la casa Lui de schimb?

de oameni merita sa te bucuri

2008-02-11T19:38:00.000+02:00

fie si numai pentru ca exista
fie si numai pentru ca te supara si sunt deranjanti( poate ca altfel nici nu ti ai da seama ca existi; nu stiu, zic si eu ca poate asa ti mai aduci aminte ca traiesti si poti simti)
fie si numai pentru ca ii pierzi atat de repede
fie si numai pentru ca ai prea putin la dispozitie ca sa i iubesti
fie si numai pentru ca unii te dor
fie si numai pentru ca unii fac sa ti bata inima sau te fac sa ti simti inima batand

Despre muzica si vis (Ariadnei, ei in mod special)

2008-01-26T01:29:00.000+02:00

Ce ti place sa visezi?
Nu poti spune despre ceva ca ti place sau ca nu ti place pana ce nu 'gusti' din acel ceva.Mi am dorit( si n am sperat) sa mai visez a doua oara n viata muzica. Dupa ce s a intamplat si a doua oara, sper ca n o sa fie ultima.
In primul vis auzeam muzica, in al doilea si dirijam orchestra. De fiecare data, o simfonie. Traita cu o constienta niciodata prezenta in viata reala. Atat de acuta, de perceptiva ca sa zic asa. E greu de explicat... Nu aud muzica din vis, dar o percep. Sau, mai degraba, ea ma face sa ma percep. E singura constienta a fiintei mele in acele momente, si cred ca de aici si intensitatea trairii.
Muzica din vis apartine mie, vine din mine. E, simultan, profunzime si inaltare spirituala. Pot mai degraba sa spun ca ma traieste, decat ca o traiesc.

Muzica e un vis frumos. Pe care numai unii sunt binecuvantati sa il si traiasca...

p.s. ...cu pretul vietii lor consacrate... unui vis. Eu cred ca merita.

Am facut o descoperire!

2008-01-26T01:21:00.000+02:00

Daca visele sunt sublimari ale dorintelor reprimate, visele frumoase sunt refularea dorintelor bune/ idealurilor pe care nu le putem implini.
Asadar, suntem fauritorii propriilor vise.( N aveau dreptate fratii lui Iosif cand il numeau ' fauritorul de vise'?). Daca ai numai dorinte bune- si nu vorbesc aici de o reprimare a raului- daca pentru tine pur si simplu nu exista posibilitatea de a mai face raul, vei visa frumos!

In epoca marilor descoperiri stiintifice, necunoscutul nu inceteaza sa intrebe: Stiati ca...?

2008-01-26T00:38:00.000+02:00

Mari descoperiri in atatea si atatea domenii. Si sensibilitatea umana... tot un mister. Da, ne e mister ce e mai uman in noi. De ce? Un raspuns ar fi acela ca omul, cu toate schimbarile din viata lui, a ramas acelasi- de cand a parasit Edenul si pana in prezent. Si se ingropa de viu in schimbari pana se sufoca si moare, pana se trezeste ca s a nascut un necunoscut chiar si lui insusi. Un alt raspuns ar fi ca nu poate exista o stiinta a sensibilitatii umane, aceasta tinand de domeniul particularului. Dar trebuie oare sa existe o astfel de stiinta? Si la ce ar folosi ea?
Vreau sa spun ca marile descoperiri in domeniu le faci intelegand cine esti. De la Eden- trecand prin propria existenta- inapoi la Eden( daca tii sa ajungi acolo, evident).

Fac un pas pe taramul sensibilitatii umane, si intreb si eu: Stiati ca...?
-- sufletul uman este sensibil la temperatura? Inimile pot sa se inmoaie, iar oamenii se pot topi unii dupa altii. Din cauza de zambete:) :)
-- si ca are proprietati fizice? De exemplu, la fel ca apa, are trei stari de agregare, aceleasi: solida- purtand poveri de bucurie, lichida- in plansul tristetii, gazoasa- in euforia indragostirii.
-- sau chimice? Intra in reactie cu diferite alte elemente. V as putea o demonstra, dar nu mi este garantat ca voi reusi sa va conving. Asa ca va sugerez sa nu pierdeti ocazia de a experimenta proprietatile chimice ale sufletului dumneavoastra. Aveti tot ce va trebuie in laboratorul personal. Noile descoperiri va vor determina sa va debarasati de ochelarii de protectie, si sa vedeti.
Toate astea ne vor ajuta, poate, sa intelegem cum sa tratam ( cu) sensibilitatea ( a noastra si a altora- pentru a evita ... exploziile, stiti, ca la chimie.)

Despre culori

2008-01-25T23:47:00.000+02:00

Inteleg culorile ca pe simboluri.

( La fel as putea spune si despre sunete, de exemplu. Sunetele sunt indicatori ai starii de spirit ai cuiva. Tonul vocii da o plus valoare vorbelor pe care le spui. Poti vorbi ca un cantec sau poti face zgomot, dupa cum te simti: un cantec sau un zgomot:) . Si toate astea le poti transmite celor din jurul tau. Daca se plange cineva ca nu are niciun talent, niciun dar, sa se gandeasca fie si numai la asta: simplul fapt ca poate emite sunete articulate:), adica poate vorbi, poate avea greutatea unei binecuvantari sau a unui blestem pentru el si pentru cei din jur.)

Culorile au sens prin ceea ce semnifica. Sa ti dau numai cateva exemple. Folosim frecvent urmatoarele expresii:

viata in roz/ la vie en rose
zile negre
negru de suparare
galben de ciuda/ de invidie
a spune cuiva ceva verde n fata
rosu de furie
albastru de frig
inima albastra/ to be blue

Concluzii: culorile sunt simboluri pentru ceea ce inseamna existenta si traire umana; culorile dau plus valoare cuvintelor pe care le insotesc.

Academiceste vorbind: referentul acestor simboluri e regasit in sfera sensibilitatii umane; ele semnifica si dau sens sintagmei din componenta careia fac parte.

Ar fi interesant de incercat sa descrii

2008-01-25T23:26:00.000+02:00

1. o coala alba de hartie
2. culorile

1. = mintea mea care freamata in cautarea unei idei pe care o simte si pe care se grabeste apoi s o faca inteligibila
2. = o coala alba de hartie pe care se joaca de a curcubeul gandurile mele. Din joaca asta, viata... Uiti ca asa e dintotdeauna: copiii se joaca( de a viata, de ce nu?) si uite asa se trezesc oameni mari.

s A - Z ambesti . ? .

2008-01-25T22:42:00.000+02:00

In seara aceea de marti piesa lipsa era o straduta intunecoasa. Stand in varful patului cu pixul in mana... am gasit o. S a facut lumina si atunci am zambit. De pe straduta intunecoasa... am vazut un adevar.

Treceam eu si masini pe o straduta intunecoasa din cei 20 de ani ai mei. Si nu chiar in mijlocul ei statea un om. Scund, intre doua varste, si de care m am ferit traversand cat mai pe ocolite spre celalalt trotuar.
Beat. Am crezut ca asta era problema. Gresit! Gresit rau de tot...

Un om sta aproape in mijlocul unei strazi cam circulate strigandu si cu voce tare neputinta, intunericul din el, din viata lui, de parca vrea astfel sa l alunge. Disperarea isi striga cu voce tare numele in lume. "Sa dea odata, sa ma omoare si sa scap de viata asta nenorocita...". Asta aud in urma mea( si ti spun si tie, in varianta cenzurata). Si discursul lui continua. Eu nu mai aud nimic, sunt deja departe. Dar il aud din nou pe omul din drum- si el o piesa de puzzle- in seara aceea de marti in constiinta mea.

puzzle ul = viata mea.
Si... sa nu uit: adevarul e ca adevarurile se vad... cu ochii mintii. Sau ai sufletului.

De ce nu o sa te plictiseasca

2007-12-07T21:59:00.000+02:00

Viata mea se petrece ca si cum cineva mi ar fi citit gandurile si e pus pe surprize.Tot nu mi vine sa cred! Si totusi, cu mult inainte, totul a fost special pregatit pentru mine.

Fiecare zambet si fiecare spranceana ridicata, fiecare gand si fiecare soapta a sufletului, fiecare mijire de speranta sau scartait de neputinta nascute intre vis si prima mea clipire n zori, fiecare... nseamna ceva.

Fiecare pas din asta prin care continuu sa primesc putere cand nu ma pot misca fizic de atata reumatism sufletesc, cand ma doare neputinta mea de atata durerea si neputinta altora pe care i iubesc, cand o simt tacerea si picul de suflet stors ascuns de gene dincolo de care bate un vant rece de mi canta prea trist si limpede a singuratate si a toamna spre iarna si a pustiu si a strigat catre " Iubeste ma!" ... fiecare pas din asta e o noua culoare. Da, viata nu e ROGVAIV. A unora e neagra sau alba sau cenusie, a mea nu poate fi asa: eu primesc surprize si culori la fiecare pas prin trecerea asta a mea si ma gandesc... nu ce sa fac cu ele; ma gandesc ca n am avut niciodata talent la desen, nici la pictura. Si... ba da. Ce sa fac cu ele!?

Acum pot doar sa le iubesc. Voi sti sa le simt, sa stau langa ele si sa le ascult si sa tac. Uneori culorile astea sunt oameni.

Cand stau pe loc viata nu e (dar eu asa cred- si pacat ca mai cred asta si altii; si fac o confuzie maaare) neagra sau alba sau cenusie. Viata nu e ROGVAIV. Nici macar. E mai mult, mult mai mult decat atat: e suflete de om, e Dumnezeu care ti se descopera la fiecare pas intr o culoare noua si ntelegi acum de ce vesnicia nu o sa te plictiseasca.

Daca m ai iubi( sau daca te as iubi), ai avea parfum de duda

2007-10-30T18:28:00.000+02:00

Mi am sorbit inceputul de viata din cana mea cu ceai fierbinte cu lamaie. In dupa amiaza asta.
Coacaze... asta... nu... Fragi, nu; mure,nu;capsuni... nici atat! of!!! Ia sa vedem. Inc o data: coacaze, sigur nu; fragi, mure, capsuni, nu, nu, nu!! Ia, cu calm, inchide ochii, inc odata... Nici de data asta nu merge... Nu pot sa nu mi amintesc :( ! Ia... Nu, fragi si mure nu; si totusi...
Asta era! Mi am gustat prima faramitura de copilarie deodata cu ceaiul meu neindulcit( asa mi place sa l beau) mai dulce decat orice se poate indulci cu zahar si cu miere. Cana mea de ceai era mai aromata ca visele, avea dulceata unei amintiri vechi si gustam din ea puutina dragoste, strop cu strop... Eram la bunica, imi placeau dudele pana deveneam tuciurie( nu m am priceput niciodata la pictura, dar stiu ca ma pricepeam cand imi dadeai dude:) ), eram copil si inca mai sunt si vreau sa fiu, ma iubeau si i iubeam, ceaiul meu... nu mai este si la fel si dragostea mea de copil, curata. Dar am gustat o iar azi si mi am mai turnat o cana, si... stiu ca mi place! Cum imi plac dudele, cum imi place si de dragostea lui Dumnezeu, si de dragostea bunicii..
Si blogul asta nu e fructifer daca cumva te gandesti ce urmeaza dupa gutui si dude. Apropo, imi plac la nebunie livezile:)
Si... stiu ca a trecut sezonul, dar... are cineva dude- ca despre ele vorbim- ? Daca nu, ma duc sa mi mai torn o cana cu ceai..

Poate ca, totusi, stii si tu :)

2007-10-30T18:10:00.000+02:00

N ai idee

Ce greu e

Sa simti ca poti iubi

Si nimeni sa nu ti o ceara.

Lacrima neplansa

e grea

cat povara dragostei

neimpartasite;

Ca si zambetul

si bataia inimii din ochii mei

care ma dor pe dinauntru

a singuratate.

AGLOMERAT

2007-10-30T15:45:00.000+02:00

E ora de varf pe arterele cerului.

Se circula mult.

Nu numai noi ne grabim

ci si viata si moartea,

dragostea si nepasarea,

credinta si indoiala...

Bine si rau,

frumos si urat,

pace si cutremur

Alearga sa prinda un loc

in fiinta ce suntem

- in timpul meu, in existenta ta-

Si stau la intersectia

dintre gandurile, alegerile, vointa noastra.

Pe arterele cerului se circula mult.

Nu mai esti

Cel ce ai fost acum un gand

Esti mai frumos sau mai urat

mai bun sau mai rau

mai viata sau mai moarte

in clipa ta spre vesnicie.

Pana si n ceea ce priveste gutuia

2007-10-22T16:52:00.000+03:00

lumea minte. Cica( prescurtare din p/t-opor de la 'se zice ca'):
" Galbena gutuie, dulce- amaruie/ Lampa la fereastra toata iarna noastra." sau "Mere, pere in panere/ Si gutui amarui/ Cu puf galben ca de pui." Tin sa sustin:) faptul ca, in ceea ce priveste gutuia, cantecul, respectiv poezia de mai sus (se) insala: ambele in aceeasi privinta a gustului. Cand ai mancat ultima data o gutuie? Eu am avut surpriza sa constat ca e dulce- acrisoara.
Asa e viata: te in- tzeapa. Si i s a dus vestea ca i amara! [Cand colo... ustura!!! :)) ]
P.S. De vina e literatura, populara sau nu.

Ce idee!

2007-10-18T16:30:00.000+03:00

Simt ca pierd timpul, si habar n am ca ma pierd pe mine.

IPOSTAZE

2007-10-18T15:56:00.000+03:00

Ne am asezat cu totii la masa.
Unii nici nu si au luat bine in primire locul si s au pus pe infulecat. Termina cu regret, parca prea repede. Uneori isi dau seama ca problema nu e cantitatea, ci modul lor de a manca- mult si repede.
Altii adulmeca. Sa prinda toate izurile din farfurie. Ce usor ii distrage orice noua mi(re)asma!
Cativa degusta. Sa simta din plin fiecare aroma a placerii, atata timp cat nu le sunt tocite simturile. Mereu in cautare de noi senzatii!
Si mai sunt cei care savureaza. Nu se grabesc. Se bucura din plin de ceea ce li s a oferit; stiu ca vor ajunge sa si termine portia si se vor satura.

Unii cred ca stau singuri la masa.
O parte din ei considera asta in avantajul lor; ceilalti sunt nefericiti, traind sub amprenta solitudinii.

Unii nu vad ca Cineva le a pus masa. Cred ca asa trebuie sa fie; sau ca li se cuvine.
Dar sunt multi cei care vad ca sta Cineva cu ei la masa. Si o parte dintre acestia cred ca li se cuvine, ca au dreptul, ca e treaba Lui sa le dea.
Sunt si dintre aceia care Il ignora. Diverse motive. (de axemplu, desi sunt constienti ca El este, nu i intereseaza: le au ei pe ale lor, in farfuria lor; sau considera prezenta Lui ca fiind deranjanta s. a.).
Altii nu ignora prezenta Lui. A, nu; deloc! (Si) Privirea lor spune ce ei indraznesc sa murmure( doar): nemultumire, ura, resentimente. El e de vina pentru tot amarul!
O alta categorie s a obisnuit cu El. Atat de bine ca- nu rareori- se ntampla sa uite ca e acolo, cu ei. Si consuma, consuma... pana dau de piper. De aici deriva ca fie se razvratesc, fie se ntorc spre El si cauta iubirea Lui care sa i mangaie.
Si mai sunt si altii care se bucura de prezenta Lui. Astfel ca in fiecare fel servit gasesc viata, dragoste, iertare... si invitatia de a imparti vesnicia impreuna.

vers

2007-10-17T17:52:00.000+03:00

Du sourir au soupir
N' est qu' une lettre...
ou
Peut-etre, qu'and on parle d' amour,
Une millimettre de l' eternite:
l'instant.

Ce?

2007-10-17T17:47:00.000+03:00

Traiesc in lumea asta,

lumea vitezei- in care
am nevoie de meditatie.

lumea galagiei- in care
am nevoie de armonie.

lumea placerii- in care
am nevoie de dragoste.

Lasa- ma sa te- ntreb:

Ce sa- ti dau
ca sa am
pace?

Ce sa-ti spun
ca sa am
liniste?

Ce sa curat
ca sa ma
vindec?

A mea... si a Ta

2007-10-17T17:43:00.000+03:00

Cand mintea singura invinge
se inalta spre cadere.
Cand mintea mea de om nu Te respinge
abia atunci capat vedere.

Vointa care- i doar a mea
n are putere.
Vointa mea ce- i doar a Ta
e tuturor spre mangaiere.

O inima care- i a mea
e- amara.
Inima mea care- i e Ta
in veci n- o sa ma doara.

Conjugare a verbului A fi...

2007-10-17T17:39:00.000+03:00

eu sunt umbra
tu esti intrebare
El este fiinta
noi suntem zvon
voi sunteti chemare
Ei sunt implinire

eu nu sunt nimic
tu nu esti incoerenta pentru ca
El nu este uitare
noi nu suntem nemiscare
voi nu sunteti neant pentru ca
Ei nu sunt decat viata, dragoste si iertare