ce- i frumos

Am fost în vacanță și nu m- am întors săracă.
Ce- i frumos în a avea o familie e că atunci când trebuie să pleci, pe ai tăi îi iei cu tine oriunde te- ai duce. Poți să te știi mai bogat cu un sentiment, ba chiar cu două: acela al apartenenței și acela al asigurării că ei încă sunt acolo, departe, dar că oricând îi poți avea.
Ce- i frumos în a întinde mâna unui copil pe care nu l- ai mai văzut niciodată până atunci, care abia a învățat să meargă, e că s-ar putea să-ți ia mâna în mânuțele lui mici și să ți- o dea înapoi mai bogată cu un pupic. Și apoi să-ți fie așa de drag de el încât să vrei să- l pupi. Iar el să te ghicească și să se întindă la obrazul tău. Și să- ți lase acolo cea mai dulce surpriză.
Ce- i frumos în a sta cu bunicii tăi e că- ți povestesc de străbunicii tăi. Și ce- i și mai frumos e când mamaia învârte mămăliga cu făcălețul iar tataia, amețit cum e de obicei că doar stă pe lângă Panciu, se ridică de pe canapea legănându- se și se duce să- i țină tuciul de coadă ca să aibă femeia spor.
Ce- i frumos în a fi iubit e că asta crește în tine.